Cartea îmbina doua perspective complementare asupra artei: estetica (experiența și judecata estetica: frumos, expresie, forma, valoare) și sociologia artelor vizuale (instituții, piețe, publicuri, relații de putere și regimuri de legitimare).
Propune un cadru integrativ: opera de arta nu este nici "obiect autonom" (doar forma), nici "simplu simptom social" (doar ideologie/economie/politica), ci funcționeaza simultan ca artefact material, configurație formala, act comunicativ, nod instituțional și dispozitiv socio-cultural. În plus, "esteticul" este discutat atât ca experiența și evaluare (gust, placere/dezaprobare, sublim), cât și ca "politica a sensibilului" (cine vede/definește/valideaza și în ce condiții). Este structurata pe secțiuni care conduc cititorul de la instrumentele de analiza la marile contexte de interpretare și la dezbaterile contemporane.
Un punct forte al carții este metodologia pe mai multe niveluri: analiza pornește de la material și tehnica, trece prin forma și percepție (compoziție, stil, efecte vizuale), continua cu semnificația (iconografie, simboluri, coduri culturale) și ajunge la instituții (muzee, galerii, critica), politica și putere, respectiv probleme etice (proveniența, restituiri, responsabilitate).
Pe lânga exemplele internaționale folosite pentru alfabetizare vizuala, volumul introduce studii de caz relevante pentru România.
În esența, volumul ofera o "trusa" coerenta pentru a trece de la analiza formala la interpretarea contextuala, fara a pierde nici bogația formei, nici realitațile sociale care fac arta posibila și inteligibila.