Eva nu uita nimic. Nu chipuri. Nu fraze. Nu detalii aparent nesemnificative.

Într-o lume în care crimele sunt închise rapid, iar adevarul este adesea negociabil, memoria ei perfecta devine o povara - și o arma. Eva nu cauta vinovați. Cauta tipare. Taceri. Lucruri care nu se potrivesc.

Când un scriitor celebru de romane polițiste pare implicat într-o moarte "banala", cazul este aproape prea elegant pentru a fi real. Totul se leaga. Prea bine. Iar când un al doilea dosar - o crima violenta, cu probe clare și un vinovat perfect - ajunge pe masa ei, Eva știe instinctiv ca adevarul nu va fi acolo unde indica dovezile.

Pe parcursul investigațiilor, Eva descopera ca unele crime nu sunt perfecte pentru ca nu lasa urme, ci pentru ca lasa exact urmele pe care cineva vrea sa le vedem. Iar uneori, adevarul complet nu aduce dreptate - doar liniște sau vinovație.

Ce nu uita Eva:O crima (aproape) perfecta este un roman psihologic despre memorie, manipulare și limitele justiției. Despre cazuri care se rezolva... și despre cele care refuza sa se închida.

Pentru ca nu toate adevarurile vor sa fie salvate. Unele doar înceteaza sa se mai prefaca.