Nu am scris aceasta poveste pentru femeia perfecta. Pentru ca ea nu exista.

Am scris-o pentru cea care s-a trezit într-o dimineața într-un pat rece, cu sufletul amorțit și trupul uitat. Pentru cea care a tacut. Care a mimat. Care a așteptat sa fie aleasa, atinsa, vazuta. Pentru cea care a crescut copii, a gatit ciorbe, a ascuns lacrimi și a strâns din dinți. Pentru cea care și-a spus prea des "nu se cade", "nu e momentul", "poate altadata".

Doina și Emilia nu sunt sfinte. Nici sclave. Sunt femei. Femei care au trait ani în umbra unui "nu se face", pâna au înțeles ca viața nu te iarta pentru ce n-ai trait. Și ca nu trebuie sa fii tânara, slaba sau inocenta ca sa meriți placerea, respectul și libertatea.

Aceasta carte nu e despre sex, deși sexul e prezent - viu, intens, asumat. E despre reîntoarcerea în propriul corp. Despre curajul de a spune "îmi doresc". Despre desparțiri care nu mai dor, ci elibereaza. Despre complicitate între femei, nu competiție. Despre acea zi în care nu mai vrei sa te scuzi pentru cine ești.

Am scris aceasta poveste pentru noi toate. Pentru femeile care se gândesc noaptea la cum ar fi fost... Și care pot, înca, sa aleaga cum va fi de mâine.

Cu drag, O femeie ca tine