Într-un anume sens, politica se facea ¿i în alte romane ale lui Rebreanu. Ardelean, deci om al con¿tiin¿ei publice acute, acesta nu putea ramâne indiferent la mersul global al lucrurilor. Padurea spânzuräilor sau Rascoala o dovedesc cu vârf ¿i înde sat. Doar ca ele nu sunt, propriu vorbind, romane politice. Le lipse¿te faconda. E o prejudecata destul de naiva aceea ca politicul e legat de fapte. Prea pu¿in. Mai degraba de speculäie, de discurs, de retorica, de stil. Materia prima e, oricum, limbajul. Ca ¿i în cazul marii literaturi. Intui¿ia aceasta, formidabila, Rebreanu a avut-o scriind Gorila. De altfel, romanul a placut în chip superlativ unui estet radical ca Ion Negoi¿escu. E clar de ce.
